Ai putea face un tur al Chinei doar mergând pe urma unor perseverenţi şi ambiţioşi coregrafi, dansatori şi regizori. O călătorie în China pentru a-i viziona spectacolele. Merită! Nu exagerăm. De aceea, mai mult decât cuvintele, vom lăsa  imaginile fotografice să vorbească.

Din Shanghai nu poţi pleca fără să mergi, pentru o oră, la ERA. Un spectacol acrobatic, cu elemente multimedia, foarte antrenant, care combină armonios riscul acrobatic şi plutirea mătăsurilor. Jonglatul cu vase de porţelan, săriturile prin cercuri multiple, roata pe care artiştii merg legaţi la ochi în timp ce ea se învârte – toate sunt excelente. Momentul îndrăgostiţilor legaţi cu panglici, care dansează, în aer, deasupra scenei, te abandonează în melancolie. Numărul de final e hipnotic: într-o sferă de fier, intră de la unu până la şase motociclişti, care se rotesc continuu. ERA este cotat drept cel mai bun spactacol acrobatic multimedia din lume.

Dansul farfuriilor şi al computerelor

Suzhou, orăşelul de provincie despre care vă aminteam în numărul trecut, e interesant ziua. Noaptea se transformă ca în poveşti, de nerecunoscut. Spectacolul începe cu terasa unui hotel ce ne-a smuls efectiv exclamaţii de uimire: Crowne Plaza Suzhou. Terasa ce dă pe malul lacului, - cu debarcader, piscină, pesăruşi decorativi – este locul cel mai bun de unde poţi admira, în fiecare seară, luminile clădirilor din împrejurimi. Alături, o fântână arteziană îşi saltă apele pe muzică. În noul centru cultural al oraşului spectacolul pus în scenă, introduce un ansamblu artistic foarte tânăr. Numerele sunt pline de prospeţime: dansul cu farfuriuţe învârtite la extremitatea unor beţe, căţăratul pe bambuşi, baletul noilor tehnologii etc.

Romeo şi Julieta plutind pe ape

Din Huangzhou, West Lake este locul pe care nu-l vei uita niciodată. Ceaţa, ce acoperă uneori lacul ziua, aminteşte de picturile vechi chineze, de lumea apelor unui sud melancolic. Din nou, noaptea vine cu un spectacol. “Impresie” este regizat de cel ce a gândit tot aranjamentul artistic de la Olimpiada din Beijing: Zhang Yimou. E greu de descris şocul artistic, vizual, cultural, care ne-a încercat pe parcursul reprezentaţiei. Imaginaţi-vă deci! Lumea se aşează afară, pe gradene, e răcoare, nu realizăm prea bine ce e în faţă căci e întuneric.

Se sting luminile şi se anunţă începutul. Zvâcnind, reflectoarele se aprind, luminând în valuri de culoare, suav ori puteric, maluile lacului ce ti se întinde în faţă, pe post de scenă. Case şi bărci plutesc pe lac, muzica învăluie venită de nu ştii unde, iar artiştii, cu sutele, joacă, se luptă şi dansează în apă! Cu frunze de lotus, peşti portocalii, lebede luminoase, ei dansează pe melodia unei eterne poveşti de dragoste, în care sufletele celor ce nu pot împăca o lume, se regăsesc, după moarte, în alta. O variantă chinezească a eternei iubiri dintre Romeo şi Julieta. Structurile scenei se ridică de sub apă, uşor, şi produc o ploaie fină, ceţoasă, albastră, verde, fumurie... Rămâi mut, luminile se sting, realizezi că trebuie să aplauzi, dar parcă nu mai ai forţă. Emoţia consumată nu e îndeajuns ca să răsplătească efortul şi gândirea celor ce au produs o asemenea reprezentaţie.

Dansul – marea provocare a dragonilor

Înspre centrul Chinei, la Xian, unde lumea ajunge ca să vadă soldaţii de teracotă, sunt la mare căutare spectacolele cu teme istorice. Mai comerciale, însă cu decoruri picturale şi numere excelente, ele sunt o panoramă a simbolurilor artistice  tradiţionale: dansurile cu panglici, percuţie, tobe şi talgere, dansul dragonilor.

Dacă veţi ajunge în nord, în capitală, merită cu prisosinţă să intraţi la Opera din Beijing. Spectacolul, care face de ani buni sala plină, e ceva mai greu de înţeles de turiştii europeni dar toate dialogurile, titrate şi în engleză pe panouri electronice laterale, au sensuri profunde şlefuite de trecerea timpului. În stil tradiţional chinez, în prima scenă împăratul pierde lupta iar împărăteasa se sinucide. Al doilea tablou, lung şi comic, prezintă lupta maimuţei buclucaşe cu soldaţii trimişi de Buda. Costumele strălucitoare, machiajul, măştile şi barba falsă, pasul, vocea pe nas, stridentă, dar mai ales interpretarea, sunt elementele de la care trebuie să pornim în înţelegerea şi aprecierea unui asemenea spectacol.

În finalul acestui ultim reportaj, legat ceea ce am putut admira în China cu ocazia celui de-al 51-lea Congres al FIJET (Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi scriitorilor de turism) găzduit de magicul Shanghai, vă mai dezvăluim încă o întâmplare frumoasă. Şi ea ţine tot de spectacolul turismului. Românii au făcut parte dintr-o reprezentaţie ad-hoc pe care jurnaliştii chinezi au redat-o în ziarele de a doua zi. Unul dintre cei trei editori ai revistei noastre a răspuns provocării  dragonului, s-a costumat ca atare şi a dansat pentru prosperitatea anului ce va veni, secvenţă surprinsă de un fotoreporter al cotidianului Shanghai Daily.

(Revista Traveller Magazin, nr. 69, Decembrie 2009)

MARIAN, DOINA & SÎNZIANA CONSTANTINESCU